Sunt nevoit sa tradez misterul si sa mentionez de la inceput contextul.
Intr-un oras indepartat, ca Mangalia, gazul butan ‘continuu’ este un lux, majoritatea mangaliotilor facand acest sport al schimbatului buteliilor de fiecare data cand raman fara.. Intreprinzatorii deja au afaceri pentru adus butelii la domiciliu, si pentru cativa RONi iti aduc relaxati tot ce doresti.
Doar ca na, in ziua de Pasti, daca suni la ‘nea Marian’, ti se va spune ‘sarbatori fericite, cum indrazniti dom’le, ce, dumneavoastra nu sunteti ortodox ? nu e si la dumeavoastra sarbatoare ? Paste Fericit va doresc, toate cele bune, sa auzim de bine!’ etc, de ramai mirandu-te cateva minute bune daca ai auzit bine – mai ales ca… ummm.. n-ai zis decat un “buna ziua” la inceput. Deh, ai sunat din gresala pe numarul de ‘servici’.
Dupa ce m-am calmat, m-am gandit ca na, poate, cu atatea mancaruri de facut, multora li s-a terminat butelia si l-au deranjat pe om, si acum era destul de crizat.
Oricum, inapoi la rezolvat problema. Cum ‘faci focul’ incat macar o cafea sa poti bea ?
Am ideea magnifica sa incercam un termoplonjon. Al naibii, pastrat bine, dintre multele altele noi noute care in timp au fost facute cadou, fix asta nu mergea. Il desfac, etc, firele erau prinse bine, deci clar.. rezistenta arsa, si deci clar.. inapoi la problema ?
Nevoia de flacara arzand a aprins memoria maica-mii, care si-a amintit ca acum 20 de ani eu cumparasem o spirtiera.. Nu mai gaseam suportii care ar fi tinut eventualul vas deasupra (cine are spirtiera stie ca sunt si de ‘camping’ care au suport, sau medicinale cu fitil, ma rog). Eu aveam una de camping. Jumatate ruginita, totusi… da, asta a fost raspunsul:
Cu spirtiera faci o cafea, in ziua de Pasti, la Mangalia.
Concluziile, dupa poze.
a) nemai avand suportii, am improvizat cu gratarul de la aragaz, care acum statea sprijinit pe o ceasca de cafea (in stanga) si un mic recipient pentru foi de dafin, in dreapta:
b) Recipientul cu foi de dafin:
c) Spirtiera de 20 de ani, ruginita, dar functionala. Lucrurile simple merg intotdeauna, puteam sa ard si ţuica in ea.
d) Flacara reconfortanta a flacarii de spirtiera…
Concluzii:
Nu ne-a venit sa credem, ca in secolul 21, ne facem cafeaua la spirtiera.. a fost aproape ireal 🙂 si ne minunam ca apa mai intai s-a incalzit, apoi a facut bule mici, iar cand cafeaua ‘era gata’ si a inceput sa se ridice – a fost un moment… nu stiu… lipsesc cuvintele in a-l descrie. Parca era o minune.
M-am hotarat sa tin mereu in casa, chiar si in Bucuresti o spirtiera si 1L de spirt. Imi da un puternic sentiment de independenta, de autonomie.
Crenguta
Super faina povestea ta.
Da’ butelii d-alea , cel putin in Valcea, se gasesc la benzinarie.
Mergi pe site la Petrom, produse, GPL&Aragaz si acolo
#
Butelii
*
TOP Aragaz (maximum 5% propan, restul butan) şi
*
propan comercial
Petrom aveti in Mangalia?? :))
viulian
Pai e un Petrom DAR:
1) ploua cu nabadai (a fost avertizare cod galben in judetele Constanta si Tulcea, si chiar ploua rau si batea vantul).
2) n-aveam nici un chef sa ma muncesc cu butelii de 12Kg, cu masina, la naiba, nici nu-mi bausem cafeaua 0:-)
3) plus ca riscam sa nu gasesc, chiar daca infruntam ploaia si vantul 🙁 si ma mai si ofticam in plus decat eram deja.
semiramis
pe vremui ai mei iarna (stateam la etajul 1 si nu prea erau gaze pentru ca vecinii mei se incalzeau la aragaz), aveau 2 butelii. si niciodata nu ramaneau fara gaz.
sfatul meu e sa ii cumperi mamei tale o butelie de rezerva.
😀
inda_blue
Fericitule! bine ca n-a trebuit sa o faci la lumanare !
viulian
Loool, super tare =)) cred ca daca ajungeam la lumanare, imi puneam si crucea de gat!