O melodie frumoasă din vremurile când cei bătrâni acum, erau şi ei frumoşi 🙂
(Categoria “Oare de ce ?” este bine aleasă totuşi. Oare de ce melodia asta a ramas, iar ei… doar amintiri… ?)
Categories
-
Tehan
"Alright its okay then . but what is the smallest crt you ..."
-
viulian
"Hello, I do not know the screen dimensions. And is a challenging task ..."
-
Tehan
"i ment the diagonal length of the screen "
-
Tehan
"Hi! what is the diagonal length of this crt ? i am really interested! "
-
Tehan
"yeah the shipping charges is a problem. i will check a little more for ..."
inda_blue
Pana si amintirile dispar daca nu ai la ce te intoarce. Poate muzica ramane sa intretina amintirile !
escu
da-i si tu un “center” la video…zici ca se sprijina pe o margine…
js
Din pacate tot ce vad este “We’re sorry, this video is no longer available.”
viulian
JS thanks, aveai dreptate. Cred că fusese scos de cel care l-a pus initial pe youtube. Acum merge 🙂
George Ene
Aş sta-n genunchi în faţa acestei femei.
În rest, linişte…
viulian
George, atentie 🙂 cica primul ei barbat, cat si 2 dintre amanti, si-au luat viata! Eu as aprecia de departe…
http://en.wikipedia.org/wiki/Dalida
silentshadow
ce intrabari filozofice pui si tu! maine la fel vor intreba altii despre cei tineri si frumosi acum.
asta daca nu se descopera, intre timp, pastila tineretii. de fapt, uite, ma faci sa ma gandesc la o chestie foarte interesanta: crezi ca de moarte ne este frica? NU CRED! de fapt, uzura premergatoare, inestetica, ne macina; neputinta, comparatie cu ceea ce timpul a distrus, a luat. simtim asat ca pe o nedreptate! daca, dimpotriva, pe masura ce am imbatrani am fi tot mai frumosi, cred ca sfarsitul, moartea ar fi receptat ca o incununare a gloriei de a fi!
ce fantezie bolnava am si eu!
Lumi
@silentshadow: Ai cam pus punctul pe i! E o perspectiva foarte interesanta asupra frumusetii si a mortii, cea enuntata de tine! Dar stii, cred, ca stramosii nostri, dacii, nu se temeau de moarte, ci chiar se bucurau cand mai murea cineva! Chiar si in zilele noastre exista unele popoare sau triburi care au aceasta perceptie asupra mortii. Cat despre frumusete… Eu tot nu inteleg de ce se pune mai mult pret pe frumusetea exterioara, decat pe cea interioara, cand totul este atat de perisabil, iar la sfarsit nu ne ramane decat sufletul… care se uita, de cele mai multe ori… nu stiu, inca mai caut raspunsuri la aceste intrebari existentiale…
@Iulian: Si mie imi place Dalida, am o groaza de melodii de-ale ei in calculator, dar uite ca asta de sus mi-a scapat… Referitor la amintiri si la uitare, tot Dalida iti va da raspunsul… In versurile unei melodii care mie imi este tare draga:
“Que sont devenues les fleurs du temps qui passe?
Que sont devenues les fleurs du temps passé?
Les filles les ont coupé elles en ont fait des bouquets.
Apprendrons-nous un jour, apprendrons-nous jamais?
Que sont devenues les filles du temps qui passe?
Que sont devenues les filles du temps passé?
Elles ont donné leur bouquets aux gars qu’elles rencontraient.
Apprendrons-nous un jour, apprendrons-nous jamais?
Que sont devenus les gars du temps qui passe?
Que sont devenus les gars du temps passé?
A la guerre ils sont allés, à la guerre ils sont tombés.
Apprendrons-nous un jour, apprendrons-nous jamais?
Que sont devenues les fleurs du temps qui passe?
Que sont devenues les fleurs du temps passé?
Sur les tombes elles ont poussé; d’autres filles les vont les couper.
Apprendrons-nous un jour, apprendrons-nous jamais?…”