Am iesit in graba din birou, ma ardeau buzele dupa niste tigari si voiam sa rezolv problema. Liftul taman il luase cineva, m-am hotarat sa cobor pe scari.
Pe undeva pe la jumate, ma intalnesc cu un tataie, binisor imbracat – dar parea cam subred, nush..
– Stiti unde este cabinetul de oftalmologie ?
– Ce etaj e aici ? [intreb, rotindu-mi privirea, sperand sa vad undeva scris – stiam ca la 2 ar fi un cabinet].
– Trei! raspunde prompt batanul..
– Pe la 2 ar trebui sa fie unul, vedeti si dumneavoastra, ca scrie pe usa!
Pasul era facut, cateva trepte coborate… si raman asa.. hmmm. Ceva nu era in regula. Ajung la 2, vad oftalmologia, strig la nenea, ii zic sa coboare, in dreptul liftului, la 2, este o usa alba, si acolo e. Mi-a multumit, il auzeam coborand, in timp ce si eu coboram…
Cum naiba am putut fi asa distrat, la limita nesimtirii ?
geosteph
Interesant. Ai stofă de scriitor, dragă Iulian.
Dă-i’nainte, că merge!
un_suflet
Distrat nu prea erai, ci “disperat” sa ajungi mai repede la tigarile alea… 🙂
Si apoi, bietul batranel, mergea totusi la oftalmologie… iar tu il intrebai ce etaj este…tot pe el…:)) Sau poate o fi numarat treptele saracul de stia ca este la etajul 3.
Ni se intampla tuturor sa trecem distrati, nepasatori sau impovarati de propriile framantari pe langa nevoile semenilor nostrii.
Uneori constientizam asta si…ne doare “neputinta”.
Ramai ce esti, esti pe drumul cel bun 😉
viulian
Sarumana un_suflet.
Uite, incerc, cu delicatete, sa dezleg ceea ce se pare ca si tu, din graba, ai sarit peste 🙂
E vorba de ‘vedeti ca scrie pe usa’ -> nu avea cum sa vada, deoarece la ochi se cauta.. I-am explicat apoi de ‘usa alba din dreptul liftului’ probabil pe asta putea s-o identifice. Sau macar atat!
Saracutu, mi-a fost mila de el..