Azi m-am convins ca exista ‘prea tarziu’ incercand sa-mi conving un coleg ca da, exista prea tarziu.

Povesteam despre acvaristica, si despre cum mi-au murit 6 pestiuti intr-o zi.. 🙁 pentru ca nu intelesesem care e problema, aplicasem remedii eronate, si cand i-am vazut morti acolo, m-am intristat teribil.

Simteam un sentiment puternic de neputinta, de prostie, priveam consternat si nu-mi venea sa cred.. Parca ma trezisem dintr-un vis frumos intr-o realitate cruda. Si da.. exista totusi prea tarziu..

Exista multi oameni, inclusiv eu, care nutresc in sinea lor ideea de mai bine, exista undeva ascunsa intr-un colt ideea ca niciodata nu e prea tarziu, speranta, aproape un soi de egoism ca nu vei ajunge tu sa nu ti se implineasca visele. Si prins in volbura zilei, zilelor, in alergatura cu limba scoasa, te trezesti totusi.. la un moment dat.. ca.. e prea tarziu.

Ma bucur ca m-am prins din timp de asta..