Si eu cred ca fericirea are legatura cu acest tip de armonizare, dar nu se rezuma doar la aceasta.. In acest scop, incerc sa imi antrenez capacitatea de a discerne mai bine lucrurile.. Cum? Dupa ce mi-am constientizat adevaratele nevoi, raportez la ele orice presupunere pe care o fac.. cf. principiului utilitatii (nevoi-presupuneri-scop)

In fiecare moment ne aflam in procesul de a ne crea pe noi insine.
In fiecare zi noi decidem cine, sau ce suntem.
Noi decidem asta in mare parte, prin alegerile pe care le facem, in legatura cu persoana sau lucrul care ne starneste pasiune.
Ingrijorarea este activitatea unei minti care refuza sa inteleaga conexiunea ei cu Universul.
Suferinta este exclus sa aiba vre-o legatura cu evenimentele, suferinta provine din reactia pe care o avem noi in fata evenimentelor.
Ce se intampla, este doar ce se intampla. Ceea ce simtim despre asta, e cu totul altceva.

Dintr-un suflet impacat izvorasc marile idei, idei care ar putea fi solutiile la cele mai mari probleme pe care le-am putea avea.
Este inutil sa alergam dupa ceea ce ne dorim, dar e indicat sa ne dorim maximul posibil.

Multi dintre noi inca dorm, incatusati intr-un cosmar continuu al unei vieti construita in mare parte pe teama, pe indoiala, pe griji inutile.

Este un lucru distructiv sa ne preocupe doar sa ne castigam existenta.

Adevaratii maestrii sunt cei care au ales sa traiasca, fara sa-i preocupe castigarea existentei.

Ne trebuie curaj sa facem orice ne place cu adevarat, nimic altceva. Asta inseamna viata, o viata bazata pe dragoste, pe compasiune.
Asta inseamna a trai, traind cu adevarat.

Daca vrei sa te imbogatesti, imbogateste pe altcineva.

Un alt exemplu, ca sa explic: daca esti chemat(a) la un interviu unde cf. CV-ului ai sanse maxime sa reusesti, totusi, s-ar putea ca dpdv al celuilalt care intervieveaza tu pur si simplu sa fii a 100-a persoana medie. Chiar daca aparent pentru tine sansele sunt maxime, de fapt nimeni nu stie ce este in capul celui care iti ia interviul – poate el vrea sa bifeze ca a intervievat 100 de persoane, mai stii ? Tu te duci bucuros ca gata, jobul e al tau, faci aceasta ‘presupunere’ despre care eu zic sa nu o faci, fara ca sa iei in considerare ca de fapt persoana cealalta poate are cu totul alte interese. Si ‘presupunerea’ o faci deoarece dorinta e prea mare, si atunci.. te rupi cumva de realitatea in care poate se invarte celalalt de care mai depinde angajarea ta.

Astfel, nu cer sa fii sunat chiar inainte de a te prezenta la interviu, ca sa fii anuntat ca esti angajat (asa cum s-ar intelege din interpretarea ta). Ci sa nu prespupui niciodata ce este in capul celuilalt de care depinde fericirea ta.
Daca iti pierzi luciditatea asta si detasarea cumva de problema, chiar daca te simti al naibii de norocos sau de convins ca va iesi ca tine, de fapt, nu se stie niciodata.

Dar tu poti sa te bucuri de ideea care ti se pare ca ai vazut-o la mine )

@un_suflet: lectie grea sa stii.. cred ca mai intai trebuie sa plesneasca egoul, si dupa aceea vine linistea altfel nu vad nici o cale.

Ce-am vrut sa spun este ca o dorinta prea mare te face sa nu mai vezi corect realitatea. De exemplu, saptamana orbului – cand orice-ar fi, traiesti in alta lume. Sau cand iti doresti prea mult o masina, dar nu esti atent la unele clauze contractuale.
Cand e prea multa ‘inima’ implicata, ratiunea joaca feste – si nu mai iei in considerare multe chestii orbit de altele. Si acel ‘sa nu presupui nimic’ insemna ca totusi sa nu lasi inima sa ti-o ia inainte anticipand una sau alta. Ci sa te implici in desfasurare, dar fara sa presupui cum va fi, caci niciodata nu stii ce mai afli sau ce se mai intampla.
Fericirea se afla atunci cand se intampla totusi asa cum iti doreai.

Sper sa aiba mai mult sens acuma

Primul tau mesaj eu l-am tradus cam asa: “ce fericiti am fi daca orice dorinta ni s-a implini puscand din degete!” Si m-am gandit imediat ca, oameni fiind, la un moment dat am deveni iar nemultumiti, ni s-ar parea asa de greu si de incomod sa puscam din degete si ne-am dori ceva… mai “simplu”, mai dat naibii. Am merge din nemultumire in nemultumire, asa cum de altfel facem si acum. E, din pacate, omenesc sa ne complicam viata incercand sa ne-o facem mai usoara si mai frumoasa. Astia suntem! Da, ar fi minunat sa putem face ca exteriorul sa se muleze pe interior ul nostru. Adica lumea asta sa se invarta dupa cum vrem noi. Dar nu se poate. Si daca s-ar putea, tot nu am fi fericiti. Iar asta face ca eforturile noastre sa fie zadarnice iar scopul fals.
Fericirea? E acolo unde interiorul se muleaza pe exterior. Acolo unde dispare dorinta si pofta. Acolo unde libertatea canta si danseaza. Acolo unde nu vrei si nu conteaza ce ai sau nu ai. E o parere. Ia-o ca atare

Daca insa ‘reusesti sa duci la implinire’ nu are influenta asupra celor doua universuri (interior / exterior), cred ca se poate zice ca ai implinit bine sarcina, felicitari dar cam atat – asa cum vad eu.. Poate ar trebui sa detaliezi legatura dintre ce reusesti sa duci la implinire, si cele doua universuri ?

@un_suflet : daca nu ceri si nu astepti, cam orice univers se muleaza – caci nu respingi ce e, si nici nu doresti ce nu e Dar eu n-am ajuns inca acolo.. vreau si n-am!