Iata originalul (multumesc dl. Escu – fotografie facuta in Gradina Botanica)

Aleea Botanistilor

Asa ca imi manifestai si eu frustrarea singuratatii:

Aleea Botanistelor

Heheeee…

Avantaj: mai putina apa consumata de la chiuveta!

Am generalizat de amorul generalizarii, insa observ din ce in ce mai multa lume cum isi spala masina singurei. Unii chiar si isi curata in interior, cu aspiratorul alimentat de la un prelungitor zvarlit pe geam. Ce mai atata obraz subtire cu spalatoriile astea scumpe! Mai ingrosam putin si aia e!

Am ales Automatica ca formare si Psihanaliza drept hobby. Dupa stiintele exacte, Matematica / Fizica / samd unde se jongleaza cu… Adevaruri, Informatica este domenul cu cea mare puritate a ‘determinismului’.
In calculatoare, absolut nimic nu este la intamplare.

Celalalt hobby, psihanaliza, pleaca de la premiza ca intreg comportamentul omului este determinat de cele doua instincte (de iubire si de moarte sau… Eros si Tanathos caci suna mai cultural) si in functie de interactiunea individului cu mediul (pariniti / educatori / societate / samd) obtii un comportament specific. Insa din nou, aceiasi concluzie, nimic nu este la intamplare si totul are o explicatie. Depinde cat de mult te ‘adancesti’ in preconstient / inconstient, in cautarea ei.

Boooon.

Si ma gandeam.. Nestiind nici informatica nici psihanaliza, un om este mereu o sursa de uimire. Face ceva, iti place / nu-ti palce, te surprinde, totul este… o continua surpriza, o continua descoperire, poate te plictisesti daca partenera e chiar ‘blana’, dar orice gest nou este o uimire!

Insa, cu astea doua hobby-uri ale mele, dau ‘Enter’ pe o persoana si imi apare raportul. A! Aici a facut asta deoarece… A! aici a ales asta deoarece…

No fun. Ce drum cinic am ales.

Brusc, un domn bine imbracat, se apleaca grabit sa ridice un banut. Ha!
Pariu ca stim ce gandeste ? Fix in momentul acela ? Ca a gasit ‘norocul’ ! Si ce-i zici ? Ce-i zici atunci ? Atunci, fix in momentul cand unghia-i da fiorul ca metalul e al lui?

“Vezi ca mai e unul, mai in spate…”

Ia priviti – un Molnija autentic, din perioada interbelica 1980:

Lucrurile bune au fost scumpe intotdeauna. Un Rolex nu este scump pentru ca e Rolex. E scump pentru ca va merge si peste 50 de ani. Garantat. Un scaun nu este scump pentru ca e lucrat cu truda de cine stie ce lucrator in lemn, sculptat cu sudoare.. nu, e scump pentru ca va rezista si peste 50 de ani. Toate scaunele astea ieftine, ‘din piata’, sclipitoare si moi, ei bine, astea in 2-3 ani nu mai sunt.

Asa incat, azi, cand prin amabilitatea unui vecin, am intrat in posesia unui Molnija autentic, Made in URSS in perioada interpelica, ahh..! Casul asta va mai merge 50 de ani de-acum incolo

Urasc ceasurile electronice. Sa fii nevoit sa schimbi bateria peste 2-3 ani ? Nu suport ideea. Bani aruncati pe geam. Nu ma intereseaza ca e ieftina bateria, nu nene, nu de asta discutam. Subiectul discutiei este INCREDEREA! Te lasa bateria cand esti plecat 2 saptamani pe munte ? Ahaha, you can kiss the thousands euros, they are useless! Complet inutil, valoare intriseca ZERO – poti sa stai si in cap, nu mai ai ce sa-i faci.

Molnija insa…

Si cand ziceam ca nu voi mai avea nevoie de un alt ceas, uf… cred ca totusi tanjesc catre un automatic chronometer, ceva in genul acestuia: http://www.amazon.com/Omega-Seamaster-Automatic-Chronometer-2234-50-00/dp/B000BK35L0

De ce ?

Pentru cei care nu cunosc, diferenta intre automatic si kinetic este faptul ca la cel kinetic contragreutatea din ceas incarca de fapt un mic condensator, o baterie sa-i zicem, iar tot restul mecanismului este electronic. Imperfect! Automatic este mecanic pur. Insist musai mecanic. Nu vreau nimic electronic.

Chronometer este un standard de precizie, iar a avea acest stindard inseamna o abatere foarte mica de la a masura timpul. Fiind mecanic, a primi denumirea de Chronometer este coroana cu lauri a perfectiunii mecanice. Da! Perfectiune. Un chronometer automatic, seria “Credor”, “King Seiko” sau “Grand Seiko” de la Seiko, ah, este nu stiu, este – este sudoarea rafinata a perfectiunii.

Si pe cat de greu e sa faci un ceas mecanic, sa-l mai faci si foarte precis si sa mai mearga si 100 de ani ?

Now that’s perfection.

Update:

Intreband pe forumul de ceasornicari (aici) se pare ca totusi nu este din perioada interbelica. Ceasul are mecanismul 3602 si cel mai probabil este din 1980-1990.

Am mai gasit un link dragut despre ‘pocket watches’ aici, unde este explicata si istoria Molnija.

Hai, dacă aveţi carnet, vreau sa aud

Poze facute pe bd. Iuliu Maniu, o aglomeratie de zile mari cand se presupune ca toata lumea (in August) e plecata in concediu.

Si alte cateva poze:

Călătorie placută!

Sapa de pe umar, a devenit in diminetile astea… cappucinno!

1. mai toate pozele contin imortalizate apartamente imense unde ai loc sa intorci si masina.
2. mobila aleasa arata chic dar nu are pic de functionalitate (adica ori e prea putina pentru cat de imens e apartamentul, ori e cine stie ce sistem de iluminare care arata frumos, dar sunt convins ca ar fi obositor sa-l tii mereu aprins), etc.

Si intrebarea mea e – de unde au revistele astea bani ?

Eu cel putin nu mai cumpar nici una pana cand n-o sa am un viloi gigantic unde:

1. imi permit irosesc o gramada de spatiu de interior. de exemplu o camera uriasa doar cu o canapea in mijloc si un lampion intr-un colt. Dar frumoase!!!
2. o sa am 2 bucatarii cel putin, una utilata decent si cu scaune relaxante pe care sa stai atunci cand mananci, iar alta, cea mare, special facuta pentru niste mobilier frust din lemn masiv, complet nefunctional, fara nici un burete, nimic, dar… frumos!!!

Prima concluzie: se infatiseaza un spatiu imens, doar cu cateva elemente de design minimalist (care se pare ca e la moda).

Bun. O alta abordare acum… Sursa banilor, cine da banii pe revistele astea ? Ar putea fi doua feluri de oameni:

1. cei care au case imense cu zeci de camere mari.
2. cei care nu au case, sau au o casa cu 2-3-4 camere, sau, garsoniera.

Cum cei care au case imense cu zeci de camere mari pot fi usor de inteles ca au o gramada de bani, sigur vor da ei 5 lei, 8 lei, etc… pe o revista si sa-si faca ei design-ul ? Nu cumva vor angaja o firma care sa vina, sa studieze, sa propuna si omul doar sa aleaga ce-i place ?

Apoi.. cei care nu au case cu spatiu de ‘aruncat’ doar pentru o idee de design, nu au nici un interes sa dea bani pe genul asta de reviste, pentru ca nu ii ajuta cu nimic – majoritatea pozelor din reviste fiind de case/camere gigantice.
Iar pentru cei care nu au spatiul, dar apreciaza frumosul – de ce sa dea banii pe o revista care oricum are un numar limitat de pagini, cand pot vizita site-uri gen http://www.thekitchn.com/ (din seria Apartment Therapy). De curiozitate, intrati si mergeti pana in josul paginii. Super interesante unele chestii si cu multe care se pot aplica intr-un spatiu redus.

Asa ca iata si paradoxul meu. Cine da banii pe o revista care prezinta case somptuoase cu spatii deliberat pastrate exclusiv design-ului interior ? Cei bogati nu, caci angajeaza firme de design, cei mai putin avuti nu, caci ar fi aiurea sa dai banii pe o revista care in loc sa prezinte idei de apartamente mici / foarte mici, umple 20 de pagini doar cu niste poze de camere imense si avand doar 3-4 elemente de decor.

Voi cumparati asa ceva ? As fi curios de ce..